Rata inflației arată cu cât procent s-au modificat, în medie, prețurile bunurilor și serviciilor pe care le cumpără gospodăriile, într-o perioadă dată. Cifra nu spune cât costă un produs anume, ci cât s-a mișcat un întreg coș de consum, calculat statistic de Institutul Național de Statistică (INS).
De aici vine și neînțelegerea frecventă: auzi că inflația este de un anumit procent, dar ție ți se pare că aproape tot ce cumperi a crescut mai mult. Ambele pot fi adevărate în același timp, iar explicația stă în felul în care se construiește indicatorul.
Ce este coșul de consum?
Coșul este o listă mare de produse și servicii, aleasă astfel încât să reprezinte ce cumpără o familie obișnuită. Intră alimente, băuturi, îmbrăcăminte, chirie și întreținere, energie, transport, comunicații, sănătate, educație, restaurante, timp liber. Statisticienii urmăresc prețul acelorași produse, în aceleași tipuri de magazine, lună de lună.
Indicatorul principal se numește indicele prețurilor de consum (IPC). Pe lângă acesta, statisticile europene folosesc un indice armonizat, ca să poată compara țările între ele pe aceeași metodă. Diferența dintre cele două vine din cum sunt incluse anumite cheltuieli, motiv pentru care cifrele pot ieși ușor diferite.
Cum se calculează concret?
Fiecare categorie din coș are o pondere, adică o greutate. Dacă o gospodărie cheltuie, în medie, mai mult pe alimente decât pe educație, scumpirea alimentelor va împinge inflația mai tare decât scumpirea taxelor școlare. Ponderile provin din cercetări asupra bugetelor familiilor și se actualizează periodic.
Apoi se compară prețurile din luna curentă cu cele dintr-o perioadă de referință. Rezultatul este un indice, iar variația procentuală a lui este chiar rata inflației. Un exemplu simplu: dacă un coș care costa 1.000 de lei costă acum 1.050 de lei, inflația pe perioada respectivă este de 5%.
De ce există mai multe cifre pentru aceeași inflație?
Când citești o știre, atenție la ce fel de rată se menționează. Aceeași lună poate genera trei cifre diferite, toate corecte:
- Rata lunară: comparația cu luna anterioară. Arată viteza scumpirilor pe termen scurt.
- Rata anuală: comparația cu aceeași lună din anul precedent. Este cifra cel mai des citată.
- Media pe 12 luni: media prețurilor ultimelor douăsprezece luni față de cele ale celor douăsprezece dinainte. Netezește salturile.
Dacă un titlu spune că inflația „a scăzut”, de obicei este vorba despre ritmul de creștere, nu despre prețuri. Prețurile nu se întorc înapoi: ele cresc mai încet. Scăderea reală a prețurilor se numește deflație și apare rar.
De ce simți altfel inflația decât arată statisticile?
Coșul oficial este o medie, iar tu nu ești o medie. Dacă ai o chirie, un copil la grădiniță sau o mașină pe care o folosești zilnic, structura cheltuielilor tale diferă de cea statistică. Un pensionar cheltuie proporțional mai mult pe alimente, medicamente și utilități, deci simte mai tare scumpirile la aceste produse decât cineva care cheltuie mai mult pe servicii.
Mai există un motiv psihologic: observăm repede prețurile la produsele pe care le cumpărăm des, ca pâinea, laptele sau combustibilul, și le uităm pe cele pe care le cumpărăm rar. Așa ajungem să credem că totul a crescut, chiar dacă electronicele sau hainele s-au ieftinit.
Mai există și inflația de bază, care exclude prețurile cele mai volatile, de pildă ale alimentelor proaspete și ale energiei, ca să se vadă tendința pe termen mai lung. Un preț care urcă o lună din cauza vremii nu spune același lucru ca o creștere generalizată, vizibilă la aproape toate categoriile. Atenție și la efectul de bază: dacă în aceeași lună a anului trecut a fost o scumpire mare, rata anuală de acum poate scădea chiar dacă prețurile au crescut și de data aceasta, doar mai puțin.
Cum folosești corect o cifră de inflație?
Primul pas este să afli ce vrea să spună știrea: rată lunară sau anuală, pe ce perioadă. Al doilea, să compari cu propriile cheltuieli. Notează timp de două-trei luni cât ai plătit pe alimente, utilități, transport și vezi unde ai simțit diferența. Dacă vrei un exemplu de lectură atentă a unei astfel de vești, citește cum citești o știre despre scumpiri fără să te sperie titlul.
În al treilea rând, inflația contează în raport cu veniturile. O creștere de prețuri de 5% este suportabilă dacă salariul sau pensia cresc cu un procent apropiat, și grea dacă veniturile stau pe loc. Aici intră în joc și planificarea lunară, despre care am vorbit în materialul despre echilibrul dintre venituri și cheltuieli lunare.
Întrebări frecvente
Cine calculează inflația în România?
Institutul Național de Statistică publică lunar indicele prețurilor de consum. Banca Națională a României urmărește cifra pentru deciziile ei de politică monetară.
Inflația mare înseamnă că am mai puțini bani?
Banii din cont rămân aceiași, dar puterea lor de cumpărare scade. Cu aceeași sumă cumperi mai puține produse decât înainte.
Poate fi inflația zero?
Teoretic da, dar băncile centrale țintesc de obicei o inflație mică și stabilă, pentru că o scădere generalizată a prețurilor poate frâna investițiile și consumul.
